Masa(mobilier de lucru și servit masa). Stabilitate, rezistență, durabilitate-metode de încercare

Masa este denumirea generică pentru toate tipurile de produse de mobilier care conform dicţionarului explicativ  “este alcatuită dintr-o suprafaţă plană sprijinită pe unul sau mai multe picioare şi pe care se mănâncă şi se scrie”.

Iată câteva exemple de produse din această categorie: masă de bucătărie, masa din sufragerie, masa fixă, extensibilă cu alonje adăugate, cu alonjă introdusă, masă cu un picior,  birou de lucru de uz casnic, de lucru în instituţii, masa de camping şi altele.

Metodele de încercare a meselor sunt prevăzute în următorul standard european:

SR EN 1730:2013, Mobilier. Mese. Metode de încercare pentru determinarea stabilităţii, rezistenţei şi durabilităţii

Principiul metodelor de încercare a meselor

Aşa cum am descris în articolul “Scaune. Metode de încercare”, în esență metodele de testare standardizate, simulează utilizarea mobilierului în situaţii normale şi neprevăzute.

Simulările, respectiv metodele de încercare pornesc de la inventarierea situaţiilor previzibile care pot afecta securitatea utilizatorului.

Iată câteva exemple de stabilire a metodelor de testare pornind de la situaţiile previzibile riscante pentru utilizator.

Stabilitatea meselor

Metodele de încercare care simulează stabilitatea mesei este prevazută în SR EN 1730: 2013, pct.7- Stabilitate.

Rezistenţa meselor

Metoda de încercare care simulează acest tip de acţiune este prevăzută în: SR EN 1730:2013, pct.6.2- Solicitare statică orizontală.

Metoda de încercare care simulează acest tip de acţiune este prevăzută în: SR EN 1730:2013, pct.6.3- Solicitare statică verticală.

Metoda de încercare care simulează utilizarea îndelungată a mesei este prevăzută în SR EN 1730:2013, pct.6.4- Durabilitatea, rigiditatea orizontală.

Durabilitatea meselor

Cum se realizează aceste testări în Laboratorul de încercări Quality Cert? Iată câteva example:

Determinarea  durabilităţii meselor, prin aplicarea metodei de încercare din SR EN 1730:2013, şi a parametrilor încercării din SR EN 12521: 2016

Determinarea rezistenţei la şoc, prin aplicarea metodei de încercare din SR EN 1730:2013, şi a parametrilor încercării din SR EN 12521: 2016

Tipuri de încercări

Tipurile de încercări la care se supun mesele sunt cele pe care le-am descris în articolele anterioare, respectiv, încercări pentru determinarea :

• rezistenţei la solicitări statice;
• durabilităţii;
• rezistenţei la şoc;
• stabilităţii.

Remarcă: dacă mesele sau birourile sunt prevăzute cu uşi, sertare, polițe, standardul de încercări mese nu conţine testările acestor componente. Acestea se supun încercărilor prevăzute în standardele privind încercarea mobilierului de depozitare( cum ar fi SR EN 16122:2012).

Există însă, o particularitate, de care trebuie să ţinem cont în modul de efectuare a testărilor meselor. Aceasta se referă la mesele extensibile, şi la modul acestora de extindere. Astfel, apare noţiunea de suprafaţă principală sau suprafaţă auxiliară a mesei, în funcţie de poziţia de aşezare a plăcilor extensibile, parametrii încercărilor sunt particularizaţi pentru cele 2 tipuri de suprafeţe.

Principalele tipuri generale de extindere a meselor sunt următoarele:

• plăcile extensibile se adaugă la exteriorul plăcii fixe a mesei. În această situaţie suprafaţa principală a mesei este placa centrală, iar suprafaţa auxiliară sunt alonjele (plăcile extensibile laterale)

• plăcile extensibile se introduc între plăcile fixe. În această situaţie suprafaţa principală a mesei este placa extensibilă, iar suprafaţa auxiliară sunt plăcile fixe

Domeniul de aplicare al metodelor de încercare standardizate

Incercările standardizate, prevăzute în SR EN 1730:2013, se efectuează asupra tuturor tipurilor de mese indiferent de:

• utilizare, cu menţiunea că parametrii de încercare diferă pentru diferite utilizări ale meselor;
• materiale din care sunt fabricate(lemn, metal, plastic,etc.);
• designul sau soluția constructivă;
• procesul de fabricare.

Cerințe de conformitate ale meselor

Principiul de lucru al metodelor de încercare al meselor sunt aceleași pentru toate tipurile de produse, însa parametrii de încercare(forțe, greutăți, număr de solicitări, etc.) diferă în funcție de nivelul de severitate în utilizarea acestora. Astfel parametrii de testare reprezintă de fapt cerințele de conformitate pe care trebuie să le îndeplinească toate scaunele.

De exemplu mesele utilizate în instituţii(birouri) sunt mult mai solicitate decât cele utilizate în locuințe, deci au un nivel de severitate în utilizare mai mare.

La nivel european exista o serie de standarde referitoare la cerințele de conformitate ale diferitelor tipuri de scaune, pe care le vom prezenta în urmatoarele articole.

În concluzie, tabelul de sinteză pe care-l puteți regăsi mai jos, prezintă metodele de încercare ale meselor(pentru variantele de mese fixe şi extensibile) şi parametrii încercărilor pentru diferite utilizări ale meselor.